Thursday, November 28, 2013

un eu acum, si poate maine iar

Sorginte latina imprastiata peste mari si tari, latini care curg, latini care ard, mistuim cu pasiune tot ce atingem cand dorim a frange, a avea, a poseda, a iubi, a ne impreuna.

Damnati de o patrie gaunoasa, ostila propriilor zamisliri, ne aruncam in 7 zari, cat colo, dincolo de cat imaginabilul ne poate oferi ca orizont.

M-am turmentat pe aste meleaguri mai mult de un sfert de secol, peste aceasta suma apoi am sarit parleazul, am plecat din principatele dacice de-odinoara, zacand aici, am revenit iar de curand vo fi plecat din nou.
Surghiun mi-a fost inima si sufletul damnat, dar m-am eliberat si n-am crezut aievea ca-mi va mai lumina pe dinauntrul undeva cu cineva, mai mult, ori mai putin.

Azvarlitu-mi-am trupul nu departe de aici, un bat slobozit mai tare dintr-un arc si o solie mi-ati putea trimite fizic, dar anevoios va fi, va spun, nici suta de sageti in cele mai iscusite arbalete, nu vor putea ajunge unde gandu-mi staruie de multe zile, unde cumpana pasiunii mi se inclina oarecum bizar... mari si oceane sa o ajung imi trebuie sa trec, volburi de indoieli va trebui sa ii razbesc, tavalug de self asteem voi fi nevoit a-i cuceri mai cu seama totul poate fi in van cand pentru o secunda ma va cu intru totul ea zari.

Mi-a rimat cu drag, asemenea unui stih dintr-un condei prafuit aruncat, mandrie, patos si dementa, nu voi cere pentru a ei clementa, continui sa rimez intr-una, va spun.. acum ea este doar una.

Nu m-am indragostit, va jur, sunt doar inflacarat ca pot s-o fur, apoi, cu timpul vom vedea, nu stiu daca va fi adevarat.

Icarus era doar un smintit frumos, il voi urma, da nu ma voi topi in van, imi sunt doar mie suveran, ma vreau si clar voi fi incoronat, iar ea, oricum i-ar zice nu va fi plecat, e undeva si-asteapta sa-i calauzesc fiinta, sa-si paraseasca constiinta, sa vantur ale ei trairi, sa ma iubeasca pana in adanci simtiri..

De n-o fi ea, nu-i bai, nu am un gand catre acest deziderat, premeditat va jur nu am sa fiu in veci, caci doar trairile-mi sunt gaj.. ma-ntreci.

Ma opresc, nu stiu ce-i cu mine de curand, ma bucur, pt sa simt ceva .. va jur.

Sa te aprinzi ca un paisonat nebun este un lucru inocent de bun, luciditatea insa tine de maturitate, voi bea, manca, voi scanteia sau poate... sau poate lung va fi ori scurt aievea.
Dar,da, frumos, cand simti orice, orice sa simti nimic nu e pe dos. inseana ca traiesti si jur, asa si voi muri, in turn, cu steagul fluturand, armura totul stralucind si Creatorul imi va lumina o treapta, imi va intinde mana dreapta, voi fi la doar un pas apoi.. de viata.. veacul de apoi.

Monday, November 25, 2013

..not a foul's game

Metafore zgribulite in suferinta, eviscerate in pumnalul cotidianului in care 'gri' nu mai reprezinta doar culoarea betoanelor de zeci de etaje ci si nuanta chipurilor schimonosite pe care le intalnim pasind anost pe fiecare trotuar.

Culoarea.. poate doar in ochii studentilor la universtiatile de arte, spiritul unui artist nu va putea fi niciodata nimicit de un pickhummer chiar daca suferinta ii va pulsa in aorta la fiecare lovitura a conglomeratului din fier si cauciuc.
In inocenta lor adolescentina, nu sunt inca ne afectati de ce va urma sa-i transforme in mod fortat mai tarziu pentru a putea supravietui. Isi vor inchide spiritul in temnite pentru a-si putea produce un trai decent, refuzul e fatal.

Sedus, abandonat, futut in cur, lubrifiant lipsa, victorios in vest, marinimos in rest, erect, destul intelect, impiedicat, nu prabusit, inspirat, la dracu..

Nu mi-e dor de nimeni, afara de mine iubind.

Pe cine sa iubesti cand toti au insa treaba !? Ocupati cu cele lumesti sau cicatrizati de trecut, se refugiaza in a cladi trainic dar fara spirit ori suflare.

Incovoieri de epitete zac pe caldaram, luate in suturi si desfigurate pe talpile trecatorilor. O graba cronica care gheraie orice iris rebel ce doreste a privi dincolo de pleoapele inchise..

Ma simt vlaguit uneori si mi se pare patetic deja ca vreau sa urlu 'i want to give love, give love...' - ma simt jenibil de penibil - asemenea porniri au decazut in vremurile noastre si privite sunt precum naivitati ori doar motive de mistocareala ieftina de Obor.

Altminteri suntem doar produsul a ceea ce consumam. Duse ne sunt linistea si tihna dintre ganduri, luxul unor asemenea bogatii necesita un pret inuman pentru cei de rand..

Reclam, acuz dar cui sa-i pese, cine sa auda? Nu sunt singurul, cu siguranta nu ultimul!

Sanctionabil de pasional..