Monday, September 24, 2012

de septembrie-ntr-o joi

Pe Xiana o stiu de acum trei ani. Intr-o conjunctura anume, m-am trezit cu ea venind la mine sa ma roage cu o poza. Evident, orice orgoliu se gadila instant la o asemenea intamplare oricum ar fi ea.
M-a luat in brate, barba-su a dat click iar diafragma s-a dilatat pentru o fractiune de secunda memorabila posteritatii.

Beleive it or not.. desi ne tatonaseram in nenumarate randuri, nu ne-am mai vazut din acel moment. Apoi ne-am departat ca si locatie unul de celalalt, comunicam destul de rar in ultima vreme dar, odata ce ne-am regasit in acelasi oras din nou, fatalitate.. cand nici cu gandul nu gandesti - vorba poetului - ne-am intersectat privirile intr-un bar.

Dap, dupa trei ani, nimerisem dintr-o pura coincidenta in acelasi bar, la aceeiasi ora, in aceeiasi zi, cu o aceeiasi dorinta ce ne mocnea in priviri..
Si-a arcuit buzele-i carnoase intru zambet, m-a imbratisat din priviri dar nu am schimbat niciun cuvant.

Ulterior am realziat ca nu mai am numarul ei, pf.. drace, trebe sa fac ceva neaparat cu treaba asta.. desi puteam sa o gasesc virtual, totusi, i needed her phone no.

Hmm, ma gandesc la o treaba care pe cat de cliseistic suna, pe atat de eficienta a fost. Am asteptat-o sa iasa de la.. toaleta :)), s-a pomenit cu mine in toata splendoarea (modest, modest stiu..) pe dinaintea ei. Uimirea i-a intredeschis buzele, i-am sprijinit un deget sub barbie inchizandu-i tandru gura, am impins-o in baie si am luat-o in brate.

Am schimbat cateva cuvinte rapid..

O saptamana mai tarziu ne aflam pe drum catre un loc dragut, padure si un lac, multe cuvinte si mult trac.

Pe aleea intunecata, frunzele incep sa isi faca de cap, dansand ca intr-un film in care personajele aflate in pragul alienarii mintale isi astern haotic pasii intr-un dans inteles doar de ele.

Vantul miroase a ploaie si curand parul incepe sa ni se impregneze cu expectoratiile norilor..
revenim la masina, o pun cu fundul pe capota si gura imi turuie o intamplare, imi urmareste buzele cu un interes ce-i indeparteaza orice atentie de la subiect, observ asta si ii prelungesc agonia.

In mijlocul frazei ma napustesc in fructul dementei, ne sarutam precum doi adolescenti in focul raiului abia descoperit, totusi, cu o dexteritate ce tradeaza experienta si mai ales ceea ce stim amandoi ca suntem in cautare de.

Valul saruturilor nu conteneste, ne starnim precum ploaia ce se inteteste peste noi, o clipa imi fuge gandul ca suntem oarecum vizibili daca o masina ajunge din gresala pe acolo, eu nu am nicio problema, dar ea nu este la fel de extrovertita.
Ma rog in gand sa nu apara careva si sa strice platoul de filmare.. caci astfel arata acum totul, cu ea intinsa pe spate, arcuindu-si spatele convulsiv pe capota uda, bluza este o amintire iar apa i se prelinge pe gat, intre sani.. pe abdomen.

Nu se compara nimic in lumea asta cu atingerea unei femei cu adevarat rafinate, care stie sa isi lase valul dorintei in fraiele tale astfel incat sa ii impletesti ghirlandele adrenalinei dupa cum doreste ea..

Gesturile ce ingenuncheaza nasturii camasii mele sunt parca studiate ca materie separata la universitate, imi dezveleste apoi un umar, nu-mi indeparteaza camasa, apa lipeste materialul de trupul meu, Xiana isi face de cap cand gheraindu-ma.. cand imbratisandu-mi porii cu palmele-i iscusite.

La 35 de ani, Xiana este o femeie cu o infatisare de iti muta ochii din loc, ai putea spune ca o femeie subtire nu poate implini forme, wrong, ai putea spune ca nu poate avea un fund foarte nu stiu cum, wrong, ai putea crede ca sanii nu au de unde sa infloreasca deplin.. wrong again.

Valsul imbratisarilor ne aduce in toate directiile, ma sprijin de plafonul masinii, usa este semi deschisa, ea sta pe scaun si-mi cerceteaza abdomenul, isi umple gura cu mine... in timp ce toata apa continua sa curga pe trup.

Este unul dintre acele momente in care jur ca nu ma interesa cum sa ajung in ea, este vorba de cu totul altceva de data asta, este vorba de ea, este vorba de loc, este vorba de ploaia care ne scalda in vorbele ei dulci.

Sanii uzi se lipesc de pieptul meu deformat de bataile inimii, suntem gheizer, apa scursa de pe noi fierbe si ne sarutam de parca ar urma sfarsitul zilelor asa cum le cunoastem de mii de ani. Buzele-i sunt o ispita de neconceput a exista in realitate, satana deghizata menita sa plece la finalul scenei cu sufeltul tau tinut in ghearele de gheata incinse ca lava..

2 comments:

  1. Mi a placut ultimul paragraf... Un final rafinat precum femeia care ti a darut ploaia..:)

    ReplyDelete
  2. Cam romantica descrierea domnule Secsinblog :)insa cu siguranta intensa, daca ai scris-o asa frumos!

    ReplyDelete